Andda

"Pentru Pitagora sufletul avea forma patrata. La vechii chinezi patratul neînchis era simbolul infinitului. Mondrian si-a petrecut douazeci de ani din viata desenând patrate." concluziona Octavian Paler. Eu vreau doar sa spun ca sufletul meu e rotund. Nu imi plac colturile, prefer un cerc din care sa sar afara, si sa sar inapoi inauntru. Sa nu am colturi in care sa se adune praful, si linii verticale care sa se alinieze cu sufletul meu, si nici sa se intersecteze cu el. Prefer o singura linie, care sa se intoarca intotdeauna la mine, oriunde ar fi, ca un bumerang. Viata e culoare. Poate patratele lui Mondrian erau rosii, albastre

we might as well live, laugh, jump, sing, run, love. we might live our lives to the fullest, we might run through waves to shoreless seas, we might sing songs till morning, we might love, and burn, and feel. we might hate, and cause pain, and scream, and burst into tears. we might feel such pain in the heart that we could never go on. we might lose someone, we might find him back. we might even die. we might as well be strangers, but we're not. stuck in a moment, on a rail station, waiting for the last train home. we might act so perfectly, as great actors do, but at the end of the play we'll still miss each other. we are everything but s

vine intr-un final primavara. am asteptat-o cu atat mai mult cu cat iarna parca nu mai vroia sa plece. e soare afara, inmuguresc copacii, lumea parca nu mai e asa morocanoasa, si e chiar placut sa te plimbi prin parcuri. nimic nou, asa e in fiecare primavara. si, ca si in fiecare primavara, cand totul revine la viata dupa amorteala iernatica, noi rezolutii personale. totul se schimba, si in interior si in exterior. incercam sa fim mai buni, mai frumosi, mai tineri. agatam in cui paltoanele si grijile, incuiem in debara bocancii si problemele, scoatem gecile subtiri si voia buna. primavara nu poti sa stai suparat. acum poti sa treci peste tot